Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni -
pe langa silozuri am trecut fara sa privesc inapoi -
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
In ploaie n-am cantat, in desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat inadins portelanurile.

Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe camp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu talc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de paine.
Cu o masina de ocazie am mers pana la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm - am privit
tineretea arzand ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.

Acum ceata se poate risipi.